Intoxicatia cu antigel (etilen glicol)

Etilen glicolul
Reprezinta componenta majoritara a antigelului (lichidul de la radiatorul masinilor) insa se poate gasi si in alte solutii cum ar fi cele folosite pentru developarea fotografiilor, vopsele si unele solutii de curatit (detergenti). Gustul dulce al acestei substante o poate face atractiva pentru animalele de companie, insa ele o pot consuma daca se gaseste in apa de la toaleta sau in lacurile de pe strada. Pisicile o pot ingera atunci cand isi ling labutele cu care au calcat in aceasta substanta.
Din pacate, odata ingerata, ea produce insuficienta renala grava. De ce cantitate este nevoie pentru a produce moartea? O lingurita pentru o pisica de talie medie si de o lingura pentru un caine.

Simptomele intoxicatiei cu atigel.
Primele semne apar in aproximativ 30 de minute dupa ingerare, uneori in 12 ore.
Se poate observa:
•    Sete exagerata
•    Urinare excesiva
•    Voma
•    Apatie
•    Animalul pare beat (nu-si mentine echilibrul, incoordonare in mers, somnolenta, comportament neobisnuit)

Aceste simptome pot disparea sau se poate observa o ameliorare fara tratament, ceea ce-i face pe multi proprietari sa creada ca nueste nici un pericol. Peste 1-3 zile insa, sau 12-24 de ore in cazul pisicilor, apar simptomele de insuficienta renala: voma, pirderea apetitului si scaderea volumului de urina.

Ce analize se fac?
Poate fi facut un test pentru depistarea prezentei etilen glicolului in sange, insa medicul veterinar, daca se instaleaza insuficienta renala poate observa la analizele uzuale modificari ale valorilor ureei si creatininei. Valorile potasiului seric pot fi crescute, uneori pana la nivelul la care se produce stopul cardiac.
In urina se observa cristale specifice de oxalat de calciu, insa ele nu pot fi depistate mai devreme de 3 ore de la ingerarea etilen glicolului (atat ii trebuie organismului sa transforme etilen glicolul in oxalat de calciu). Practic, oxalatul de calciu este un produs al organismului prin care acesta incearca sa scape de etilen glicol.
Daca animalul de companie a ingerat recent etilen glicolul, medicul veterinar va incerca sa-l faca sa vomite pentru a-l elimina inainte de a fi absorbit in sange. Se mai poate folosi si carbunele medicinal. Cu toate acestea, trebuie stiut ca absorbtia etilen glicolului se face in stomac, destul de rapid, ceea ce face aceste manopere de multe ori inutile.

Antidotul pentru intoxicatia cu etilen gilcol la caine se numeste Antizol-Vet. Din pacate, el nu se gaseste inca la noi in tara. Mecanismul sau de actiune este acela ca blocheaza transformarea etilen glicolului in produsi mai toxici favorizand eliminarea acestuia prin urina.
Alternativa este etanolul sau alcoolul etilic (se gaseste in cantitati suficiente in Vodca). Daca antidotul a fost administrat in primele 6 ore de la ingerarea etilen glicolului, acesta previne instalarea insuficientei renale la caini. Pisicile sunt cu mult mai sensibile, trebuie sa primeasca antidotul in primele 3 ore de la ingestia toxicului.
Daca s-a instalat insuficienta renala, trebuie inceput tratamentul specific pentru insuficienta renala acuta:
•    Administrarea de lichide intravenos
•    Diuretice, daca volumul de urina este scazut
•    Tratarea ulcerelor gastrice date de insuficienta renala
•    Tratamente, in functie de individ
Daca nu avem nici un raspuns, se recurge la hemodializa sau la dializa peritoneala.

Care este prognosticul?
Daca antidotul a fost administrat imediat sau in primele ore de la ingerarea etilen glicolului, prognosticul este destul de bun in cazul cainilor. Daca s-a instalat insuficienta renala, acesta este defavorabil. Probabilitatea recurentei este in functie de cat toxic a fost consumat si de cat de rapid s-a intervenit. Cei mai multi pacienti mor din cauza insuficientei renale. Cei care supravietuiesc vor ramane cu insuficienta renala de diferite grade. Dializa este cea care creste sansele de vindecare, chiar daca uneori dureaza cateva luni. O alta varianta este cea a transplantului renal. Ambele insa nu sunt disponibile insa deocamdata la noi in tara.
In ultimul timp, a inceput sa se foloseasca pentru fabricarea antigelului propilen glicolul  si nu etilen glicolul. Cantitatea de propilen glicol care trebuie ingerata pentru a aparea simptomele unei intoxicatii este cu mult mai mare si putin probabil de a fi consumata o singura data de catre un animal de companie.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale