Dupa cum sugereaza si numele, parvoviroza este o infectie virala. Exista insa un vaccin eficient in acest caz. Parvoviroza este o maladie care apare la catelusii care au o varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 6 luni. Fara un tratament adecvat, aproximativ 80% din puii infectati mor. Daca se aplica un tratament corespunzator, in 85% din cazuri catelusii vor trai. Virusul poate persista in mediu pana la 5 luni.Infectia apare de obicei in urma expunerii la materii fecale infectate. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 4 si 14 zile. Simptomele includ varsaturi si diaree. Diareea are o nuanta galbuie spre gri la inceput, iar mai apoi capata nuante de rosu deschis (iar apoi rosu inchis).

Acest virus afecteaza ADN-ul. Exista doua tulpini majore: Parvoviroza canina 1 (CPV-1) si Parvoviroza canina 2 (CPV-2). Forma CPV-2 a suferit mutatii de mai multe ori si exista diverse variatii, CPV-2a, CPV-2b si CPV-2c. Variatiile CPV-2a, 2b si 2c se pot regasi atat la caini, cat si la pisici; nu au fost raportate cazuri de infectare a celor din urma pana in momentul de fata. Virusul traieste in materiile fecale ale cainilor infectati. Se transmite la un alt patruped prin intermediul tesuturilor nazale. Virusul incepe sa se manifeste la 4 zile de la contractare. S-ar putea sa nu existe simptome in aceasta perioada.

Parvoviroza ataca rapid celulele care se divid. La animalele care se afla in perioada de crestere, diviziunea celulara are loc adesea in tractul gastrointestinal. Cateii care sunt infectati cu viermi, bacterii sau virusi intestinali sunt mai afectati de aceasta boala decat cei care sunt sanatosi. Un alt loc in care se intampla fenomenul de diviziune celulara este miocardul sau tesutul muscular al inimii. Cateii foarte tineri (care au mai putin de 8 saptamani), infectati cu parvoviroza pot suferi de probleme miocardice grave si pot muri. Daca acest lucru se intampla, ar putea fi afectati si ceilalti pui.

Diagnosticul

De obicei, de fiecare data cand apar simptome de diaree si varsaturi, multi posesori de caini se gandesc la ce e mai grav: pavroviroza. E bine de stiut ca aceste simptome pot indica si alte afectiuni. Aceasta boala infectioasa e greu de depistat si diagnosticat. Majoritatea catelusilor care sufera de aceasta boala par foarte bolnavi. Apar varsaturi si diaree severa. Celulele albe sunt suprimate, in special neutrofilele. Exista teste pentru depistarea parvovirozei, dar rezultatele pozitive false pot sa apara dupa 5 sau 12 zile de la vaccinare; pot aparea si rezultate negative false.

Un diagnostic adecvat poate fi dat in cazul in care apare o combinatie de simptome clinice suspecte, un rezultat pozitiv de test si daca exista un numar mic de celule albe. Daca sunt prezente doua din aceste trei criterii, atunci este probabil sa existe aceasta infectie, dar nu este nimic sigur. Cainii adulti care sufera de parvoviroza nu prezinta semne clinice ori diaree tranzitorie. Cainii care au peste 18 luni rareori au aceasta maladie.

Tratamentul

Tratamentul  urmareste combaterea deshidratarii, calmarea mucoasei gastrointestinale, oprirea diareei si a vomismentelor, oprirea hemoragiilor gastrointestinale, prevenirea complicatiilor cardiace, asigurarea unei convalescente in care organismul sa aiba elementele unei refaceri totale.

Foarte important este ca tratamentul sa fie efectuat intr-un cabinet veterinar, sub supravegherea unui medic.

Inca de la primele simptome trebuie sa va prezentati cat mai urgent cu cainele la medic, pentru a putea institui un tratament adecvat.

Modul de prevenire

Puii sunt protejati de parvoviroza prin intermediul laptelui matern. Aceasta protectie este variabila si depinde de anticorpii pe care cateaua ii produce impotriva parvovirozei. In anumite cazuri, poate sa fie insuficienta sau inexistenta motiv pentru care puii de caine sunt vaccinati. Vaccinul impotriva pavrovirozei poate fi administrat doar dupa ce catelusii sunt suficienti de maturi pentru a lupta cu o infectie. In general, primul vaccin ar trebui efectuat cand puii au intre 5 si 6 saptamani. Doar o parte dintre pui reusesc sa lupte cu infectia dupa primul vaccin, dar din moment ce nu se poate preconiza care vor raspunde bine si care nu, sunt vaccinati toti.

Dupa doua saptamani e nevoie de un al doilea vaccin, rapelul. La acesta numarul celor care raspund bine creste, insa nici de aceasta data nu se poate asigura supravietuirea 100%. Din acest moment vaccinurile sunt administrate la un interval de 2 saptamani. Numarul vaccinarilor, precum si varsta la care se da ultimul vaccin, depind de serul folosit, de rasa patrupedului, de stilul sau de viata, de experienta stapanului si de experienta veterinarului cu aceasta boala.

Exista o perioada de timp cuprinsa intre doua si trei saptamani cand tulpinile de parvoviroza gasite in majoritatea infectiilor pot produce boala fara sa mai existe sansa ca vaccinurile sa functioneze. In prezent nu exista nici o modalitate de a evita aceasta perioada. In plus, nu este bine sa fie facute foarte multe serii de vaccinuri. Din acest motiv, trebuie evitata expunerea la locurile cu potential de infectie, precum parcurile foarte aglomerate, spectacolele de caini si adaposturile canine cel putin pana cand este facuta si ultima serie de vaccinuri.

Este important de stiut ca si cabinetul veterinar poate fi un potential loc de infectie, in special zona din afara spitalului. Patrupedele ar trebui duse direct inauntru si ar trebui tinute la distanta de ceilalti catei din camera de asteptare care par sa fie bolnavi. In cazul in care casa ta devine contaminata cu acest virus, curata toate suprafetele cu inalbitor diluat. Este foarte greu sa dezinfectezi o curte. In cazul in care curtea ta a fost infestata cu parvoviroza, ar fi bine sa nu achizitionezi un nou catel si sa-l expui riscului pana cand nu te-ai asigurat ca ai curatat si dezinfectat toate locurile din gospodarie. Zonele din curte care sunt expuse razelor solare vor necesita mai putin timp de dezinfectie decat zonele umbrite, umede si nisipoase.

 

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale