Rinotraheita Infectioasa Felina

Rinotraheita Infectioasa Felina este o boala virala caracterizata prin sindrom febril, debut rapid al evacuarii secretiilor oculonazale purulente, stomatita necrotica si ulcerativa. Boala este deasemenea cunoscuta si ca Influenta Felina si Coriza Felina.
Boala are o perioada de incubatie relativ scurta, in schimb perioada de evolutie a bolii este destul de lunga, ajungand pana la 4 saptamani si peste.
Ca semne clinice apar secretiile nazale, stranutul, la nivel ocular conjunctivita, secretii purulente si uneori ulcer corneean, la nivelul cavitatii bucale ulcere si hipersalivatie. Rareori prin complicatii bacteriene poate aparea pneumonia. Febra deasemenea este intalnita frecvent avand valori constante de 40 grade. Frecvent este intalnita starea de depresie care are o severitate accentuata.
Virusul infecteaza si se multiplica la nivelul cavitatii nazale,ochilor, sinusurilor, traheei, cavitatii bucale si tonsilelor, determinand inflamatia si sindrom febril. Datorita secretiilor nazale, simtul mirosului este grav alterat si diminuat determinand si o scadere a apetitului. Daca aceasta diminuare a apetitului sau pierderea toatala este periculoasa la toate pisicile, acest lucru este mult mai grav la pisoi, la care anorexia si deshidratarea pot aparea rapid.

Pisicile trecute prin boala raman purtatoare si eliminatoare de virus pe toata perioada vietii.
Toate felinele domestice sau salbatice sunt susceptibile infectiei. Boala afecteaza in special pisoii, pisicile aflate in stari de stres sau in medii suprapopulate. Pisoii nascuti din pisicile adulte infectate si pisicile in varsta sunt cele mai predispuse imbolavirii.
Sursele de transmitere sunt reprezentate de saliva si secretiile respiratorii ale pisicilor purtatoare sau cu simptom de boala, virusul fiind transmis prin intermediul stranutului si al tusei. Este o boala frecvent intalnita in sezonul rece si umed, cu incidenta ridicata in lunile decembrie – martie.
Trecerea prin boala nu confera o imunitate satisfacatoare astfel ca se pot inregistra reimbolnaviri in conditiile in care animalul este stresat sau imunodepresat.
Mortalitatea bolii, desi intr-un procent mic, este crescuta la pui si la animalele slabite.
Terapia depinde de severitatea si simptomele manifestate. Se va aplica o terapie de sustinere si simptomatica, mentinerea narinelor si a ochilor curati prin indepartarea secretiilor, spalaturi bucale si a cavitatilor nazale cu solutii ce contin vitaminele A si E. Antibioterapia se uziteaza pentru tratarea infectiilor bacteriene secundare.
Asigurati-va ca pisica se alimenteaza si consuma lichide, in caz contrar se pot administra fluide intravenos sau subcutanat.
Ca preventie a bolii se recomanda evitarea factorilor stresanti, asigurarea conditiilor de intretinere, igiena si alimentatie, si protejarea pisoilor in cazul unei umiditati crescute si a tempearaturilor scazute. Ca preventie specifica se va practica imunizarea pisicilor cu vaccinuri incepand cu varsta de 8-10 saptamani cu rapel la 2-3 saptamani diferenta, apoi anual.

sursa : animale