Boala Carre ( Jigodia sau Febra canina)
Toata lumea a auzit despre boala Carre ( Jigodia sau Febra canina) ca este una din cele mai grave boli ale cainilor si ca putini dintre acestia scapa daca sunt afectati. Cred faptul ca trebuie sa ne vaccinam cainii impotriva acestei boli este mai bine cunoscut decat boala propriu-zisa. Adesea, multi stapani vin la cabinet dupa ce au citit cate ceva si isi suspecteaza cainele ca ar avea-o, asta pentru ca simptomele ei sunt multiple si evolutia seamana de multe ori cu cea a altor boli.
Adevaratii suspecti ai acestei boli sunt cainii nevaccinati sau cu o schema de vacciare incompleta, care au luat contact cu locurile des frecventate de caini cu sau fara stapan, cu locuri pe unde au stat de curand animale bolnave sau chiar au intrat in contact cu acestea. Simptomele de debut sunt:
Secretii oculare si nazale abundenteFebra (care uneori apare dar trece neobservata)mare, 40-41 grade Celsius,apetit scazut,tuse si apoi pneumonie
Contaminarea se face pe cale respiratorie, virusul patrunzand pe la nivelul mucoasei nazale sau bucale, primul fiind afectat tractul respirator, de aici aparand pneumonia, insa lucrurile nu se opresc aici. In continuare apar semnele digestive, voma si diareea dar si cheratinizarea (calusarea) pielii nasului si a pernulelor (de unde si o denumire mai veche de „boala labutelor grele” – hard pad disease).
Dupa completarea a ceea ce se numeste „faza mucoasa” cu manifestarile respiratorii si digestive descrise, virusul ataca sistemul nervos (faza neurologica), conducand la:
Accese (in mod clasic, acestea incep cu tremuraturi ale maxilarelor care progreseasa pana la convulsii ale intregului corp).Un semn binecunoscut este cel ce da impresia ca animalul mesteca guma. Bineinteles ca acestea nu sunt singurele manifestari nervoase; pot aparea tremuraturi, balansari ale corpului, slabiciuni ale membrelor. Semnela descrise pot progresa si animalul moare, sau raman stabile si permanente, la un anumit nivel de intensitate.
Daca un caine ajunge sa reziste in lupta cu forma neurologica 1-3 saptamani, se pesupune ca are sanse de supravietuire. Cateii tineri sau indivizii cu imunitate precara mor de obiei in timpul fazei mucoase in timp ce indivizii cu imunitate ridicata prezinta doar semne mediocre ale acestei faze si nu par sa fie bolnavi pana cand nu apare forma nervoasa.
Virusul
Virusul bolii Carre esta inrudit antigenic cu virusul care produce pojarul (rubeola) la om. Demult, exista o metoda de imunizare a cateilor impotriva acestei boli cu vaccin pentru pojar. Se mai spunea ca un copil poate deveni imun la pojar daca avea in casa un caine care fusese vaccinat contra bolii Carre cu un vaccin viu atenuat((nu incercati asta in casa caci nu da rezultate).
Virusul acestei boli este alcatuit dintr-o singura „spirala” de ARN invelita intr-o capsula proteica, aceasta fiind la randul ei acoperita de un invelis lipidic. Cheia este acest invelis lipidic care este usor distrus in mediul extern, ceea ce face imposibila rezistenta virusului salbatic timp indelungat. Deuarece pentru a produce infectia invelisul lipidic al virusului trebuie sa fie intact, transmiterea bolii presupune contactul direct intre animalul bolnav si cel sanatos sau cel putin contactul cu secretii foarte proaspete (30 de minute)eliminate de un animal bolnav. Ca si alte virusuri, el rezista mai multi ani la temperaturi foarte mici , mai ales daca nu exista lumina. Dezinfectantele uzuale si curatenia temeinica in canise distrug virusul relativ usor.
Transmiterea bolii
Un caine infectat transmite de obicei boala altora prin tuse, odata cu secretiile respiratorii, dar virusul poate fi transmis prin majoritatea secretiilor, incusiv prin urina. Acesta patrunde in noua gazda pe cale respiratorie sau digestiva si incepe sa se multiplice imediat. El este fagocitat („inghitit”) de celule ale sistemului imunitar denumite macrofage, inconjurat de celule si apoi distrus de enzime. Din pacate pentru cele mai multe gazde, virusul nu este distrus de macrofage, ele nefacand decat sa-l imprastie in tot corpul gazdei, prin circulatia sangvina. In decursul a 24 de ore, virusul traverseaza ganglionii limfatici ai pulmonului, iar in a 6-a zi el a migrat deja in splina, stomac, intestin subtire, si ficat. Din acest moment incepe febra.
Din ziua a 8-a, a 9-a, apare un semn de intrebare crucial in evolutia infectiei; gazda isi pune la punct un raspuns imun iar evolutia ulterioara depinde de cat de rapid si cat de puternic este acesta. Un raspuns puternic incepe sa elimine virusul din acest moment fara semne de boala pana in ziua a14-a. Un raspuns slab al sistemului imunitar permite virusului sa invadeze toate epiteliile, iar mai departe sa atace celulele creierului. Gazda incepe sa dea semene de boala cand virusul se raspandeste in tot organismul, iar raspunsul imunitar inconstant determina o diversitate de manifestari clinice, de aceea unii caini au numai semne discrete de boala in timp ce altii au de la inceput o evolutie progresiva, letala.
Dupa ce a fost eliminat din majoritatea organelor interne, virusul poate sa se cantoneze pentru perioade lungi de timp in sistemul nervos sau in piele. Din aceasta cauza forma cutanata (calusarea pernutelor si a nasului), sau mai rau, convulsiile, pot aparea la mult timp dupa ce virusul a fost eliminat din organele interne.
Multe victime ale acestei boli sunt catei tineri, care dupa ce au supt colostru de la mame (lapte primele zile de viata, foarte bogat in anticorpi), raman descoperiti imunitar in jurul varstei de 16 saptamani, daca nu sunt vaccinati inainte de aceasta perioada. Multe din catelele mame sunt vacciate, ele transmitand cel putin oarecare imuntate specifica, dar tot nu este de ajuns decat o perioada scurta. In locurile unde nu se practica vacinarea, boala Carre ataca toti cainii.
Tratament
De-a lungul timpului au fost incercate multe protocoale care de care mai bizare, avand in vedere ca inca inca nu s-a pus la punct si nu s-a stabilit cu precizie o terapie antivirala. Ceea ce se stie clar pana la aceasta ora este ca recuperarea dupa boala Carre depinde in totalitate de sistemul imunitar al gazdei si ca singurul tratament real este cel de suport, pana cand animalul isi elaboteaza propriul raspuns imun solid. Daca pacientul are pneumonie, se folosesc antibiotice pentru a combate infectiile secundare bacteriene, iar bronhodilatatoarele ne pot ajuta la nevoie. Daca exista diaree, se vor folosi fluidele in scopul combaterii deshidratarii.
Boala Carre este extrem de variabila in ceea ce priveste simptomele, recuperarea putand surveni in orice stadiu al acesteia. Aceasta a dus la asocierea unor scheme terapeutice bazate in special pe sustinerea si stimularea sistemului imunitar al gazdei.
Forma nervoasa este extrem de dificil de tratat. Totusi, intr-o mai mica sau mai mare masura este posibila recuperarea, uneori cainii ramanind cu sechele pentru tot restul vietii, sechele care pot fi insa suportate. Pentru formele progresive sau pentru cazurile care raman cu sechele grave, euthanasia ramane ultima optiune.
Prevenirea infectiei
In trecut, aceasta boala producea adevarate dezastre in randul comunitatilor de caini din anumite zone. Cam de prin anii 50 vaccinarea a inceput sa se faca pe scara larga, astazi, ea fiind intalnita destul de rar.
Vaccinul impotriva Jigodiei este unul de baza in programul e imunizare a cainilor, el fiind de obicei asociat cu cel impotriva Parvovirozei sau (si) cu cele pentru Hepatita contagioasa canina, Parainfluenta, Leptospiroza Coronaviroza si uneori si cu cel Antirabic. Cateii sunt vaccinati incepand cu varsta de 6-8 saptamani si apoi la 2-3 saptamani, atata timp cat medicul veterinar considera. Schema de vaccinare o stabilesc in general medicii fiecarui cabinet, in functie de incidenta bolilor in zona respectiva. Cert este ca vaccinarea se va face anual pentru cainii adulti, pana la sfarsitul vietii.
Vaccinul care este disponibil pe piata este facut dintr-un virus viu modificat (cu patogenitate atenuata) pentru a fi capabil sa produca raspunsul imun dar incapabil de a produce boala. Deasemenea se mai gaseste si o forma de vaccin dintr-un virus viu inofensiv ( altul decat cel al Bolii Carre ), virus folosit numai pentru a „cara” portiunea din virusul bolii Carre responsabila de inducerea raspunsului imun din partea gazdei. Aceasta forma de vaccin cu virus recombinat pare sa fie mai buna pentru ca este practic e imposibil ca boala sa apara sub orice forma a ei ca rezultat al vaccinnarii. Complicatiile post vacinale sunt extrem de rare dar totusi sunt posibile in cazul folosirii vaccinului facut din virus viu atenuat.
Conceptul imunizarii cainilor contra bolii Carre prin folosirea virusului pojarului de la om este complet depasit in ziua de astazi, deuarece raspunsul imunitar este total nesatisfacator fata de cel obtinut prin folosirea vaccinurilor din germeni vii atenuati sau a celor recombinate.
sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale